Poezie Nimica bun

Nimica bun



Mi-e teamă c-o să mint de spun ceva

Mi-e teamă să mai stărui când mă rog

Nimica bun nu văd în viaţa mea

Şi chiar de merg piciorul mi-e olog



Acum Îţi spun că vreau să Te ascult

Şi-o clipă mai târziu am şi uitat

Cu cât vorbesc cu-atâta mint mai mult

Şi gura mi-e deschisă spre păcat



Şi nu-s în stare să păstrez ce-mi dai

Mă vreau curata însă cum ştiu eu

Cu-o mână urc pe scara către rai

Cu altă mă agăţ de lutul meu



Mi-e teamă să-Ţi mai spun chiar şi-un cuvânt

Şi mint când zic că vreau să-Ţi fiu pe plac

Nimic nu locuieşte-n mine sfânt

Ajută-mi, Doamne, să învăţ să tac



sanja-adriana