Poezie Sărman, trist şi călător

Sărman, trist şi călător

Prin astă lume trecător

Când sunt cu Tine Doamne

Rămân pe veci învingător.



Când ceaţa-i tot mai deasă

Şi umbrele vâlvoi se strâng

Când ploile jelesc întruna

Iar eu adesea plâng



Şi-atunci Isuse Doamne

Spre tine ruga îmi îndrept

Căci ştiu iubite Doamne

Căci numai Tu eşti drept.



Şi în dreptatea-Ţi Doamne

Îmi vei răspunde într-o zi

Nu-mi vei lăsa inima 'n durere

Ci cu iubire mă-ndreptezi



Să văd că peste valuri şi furtună

Mai este viaţă în fiul cel pierdut

Iar Ţie nu-Ţi este tot una

De e găsit ori de-i pierdut.



Din inimă te rog fierbinte

S-asculţi a noastră rugă

Ca să purcedem înainte

Şi nu-n război 'napoi în fugă.



Chiar de bătălia este grea

Şi parcă inima-i de piatră

De-o fi ea cât de rea

O poţi tu sparge în ţăndari toată.



Că să se întoarcă înapoi

La casa sa, la ce-a lăsat

Din lumea asta de gunoi

Şi din pacatul blestemat.



Te rog fierbinte Doamne

Ca să priveşti la robul tău

La a sa inimă zdrobită

Şi-adu acasă pe oaia cea rănită.



Iţi mulţumesc din inimă stăpâne

De tot ce-ai dat şi ai luat

Şi ştiu răspunsul Tău rămâne

În veci cel bun şi-adevărat.