Poezie Credinciosia lui Dumnezeu (8)

Inbatranita toamna, lipsita de verdeata,

Isi plange acum menirea in nopti tarzii duios:

"Chiar de-i asa, isi spune, mai am inca speranta

Ca frunza ce e moarta va reveni la viata

Si iar va fi aceeiasi frumoasa dimineata

Adusa de Acela de-a pururi credincios."



Pasari in zbor isi iau spre zari avantul

Spre un pamant mai cald, mai luminos,

"Ne vom intoarce, isi inalta cantul,

Sa ne vedem si tara si pamantul

Cand ne va porunci din ceruri Sfantul

Ramas pentru vecie credincios."



O zi sopteste alteia ce vine

Cu glasul ei ce-a devenit brumos:

"Tu ai adus reci dimineti cu tine

Si pentru iarba indelungi suspine,

Fii sigura ca primavara vine

Cum a promis Acela credincios!"



Bobul ascuns de doua vremi sub glie

Se lauda cu rodul sau frumos:

"Eu, spune el, adus-am bogatie

Pe camp, in holde si in vie

Ca orice om de pe pamant sa stie

Hristos din cer ramane credincios."



Tot ce vedem si tot ce ne-nconjoara

In anotimpul acesta atat de maiestos

Ne spune pentru a nu stiu cata oara

Prin bobul de porumb, prin bobul de secara

Caci Domnul ne-a purtat de grija iara

El a ramas si anu-acesta credincios.



Tu om ce ai fost asezat mai sus de toate,

Ce-ai devenit prin jertfa Lui atat de valoros,

Crede in zi chiar si cand este noapte,

Crede ca Domnul ca sa schimbe poate,

Asculta a naturii sfinte soapte,

Crede ca El e un Tata credincios!



Omul se schimba, Domnul niciodata

C-asa e El bun, drept si milos,

Invata dar cu inima curata

Sa fii si tu pios ca al tau Tata

Purtand mereu o haina nepatata

Invata ca sa fii un...credincios!



Amin