Poezie … “cât încă se spune: azi!” sau Scrisoare către tine…

Îți știu durerea și-ți cunosc suspinul,

mulțimea lacrimilor ce pe fața-ți se prelinge…

Și nu din nepăsare nu îți fac plăcerea,

ci pentru că Eu te-am creat…

și nimeni altul nu te poate într-un mod mai sfânt atinge!



Eu sunt Cel ce a-ngăduit să treci prin văi adânci,

dar nicio clipă n-am uitat de tine!

Și am permis să n-ai și să oftezi,

când multe încercări se apropiau să te sufoce…

doar ca să te încrezi mai mult în Mine!



Eu sunt Același ieri și azi și-n veci,

și te aștept cu brațele-Mi deschise!

Te vreau prieten pentru totdeauna,

te vreau cu Mine pentru veșnicie…

nu Mă lăsa să stau cu mâinile întinse!



Eu te iubesc și vreau să fiu cu tine,

să liniștesc din inima-ți furtuna…

Eu am murit să fie viață-n tine

și încă te aștept să faci un pas spre Mine

acum cât totuși se mai poate… să fiu în tine și-mpreună să fim Una!