Poezie Sătul de-acum de ofuri...

Sătul deacum de “ofuri” mi-s ne-nţeleşi „creştinii”

Ce scheunând coboară „ pe calea lui Christos „.

Mă-ntreb :- Gustară-aceştea din roadele Luminii

Şi văd ei în Credinţă măcar ceva frumos?



În cântec şi poezie, în predici şi în fapte

Tot gem şi gem întruna că, mamă, of, ce-i greu.

De fapt aceasta-arată că-s mâncători de lapte,

Nevrând maturizarea ce-o toarnă Dumnezeu .



Tot „întăresc” continuu prin scris şi microfoane

Pe jalnicele sore şi chinuiţii fraţi,

Şi, zău, că mi se face şi mie straşnic , Doamne ,

Ce chin peste măsură ai dat peste „soldaţi”?



De vină este doară credinţa cea de creer -

Când nu ai viaţă simplă condus de Duhul Sfânt ,

De-aceia vorbe goale se toarnă şi se treer,

De-aceia zbor nu este-n credinţă de pământ.



Aşa că zbat, oftânde, lozinci de prin Scriptură ,

Entusiasme scapără din jalnici părtăşii,

Când una este-n suflet, alta iese din gură...

Finalul nu se vede-a acestei nerozii .



Creştinii ZBOR spre ceruri , nu se târăsc ca viermii!

Cu orice zi ce trece devin tot mai bărbaţi,

Păşind peste-orice piedici şi muşcături a vremii,

Ei cresc în zbor ca-n Viaţă să fie mâine taţi!



AICI încep ei raiul, AICI trăiesc cu Domnul,

Iar Viaţa-i minunată cu Domnul pe pământ!!!

AICI din murdărie răsare-n ceruri Omul

Ce-n fericire zboară TRĂIND cu Duhul Sfânt!