Poezie Privim spre Cer

PRIVIM SPRE CER...



Privim spre Cer cu-ncredere totală

Și ne cuprind fiorii stărilor cu har

C-așa dispare iute a noastră oboseală

Și-așa primim, voioși, dumnezeiescul dar.



Văzând întinse spații de frumuseți stelare

Pătrund în noi simțiri ce ne înveselesc

Și nu ne mai gândim la ceasul de-ncercare

Și nici la răutatea din neamul omenesc.



Privim spre Cer să-nvingem întunecimea vieții,

S-asimilăm Lumina ce dă orientări,

Să-nlăturăm confuzii ce vin din spațiul ceții

Și s-oferim răspunsuri la tainice-ntrebări.



Pămăntul ne-ar atrage gândirea și suflarea

De n-am veghea destul, de-am fi nepăsători

De-aceea înălțăm simțirea și cântarea

Unde-om trăi, în veci, sublime sărbători.



Privim spre Cer cu-ncredere deplină

Dorind conecții sfinte, dorind înviorări

Căci numai de acolo vin stări care alină

Și dau imbold să stăm pe sfintele cărări.



George Cornici/28 August, 2012