Poezie Pasăre - noroc

Pasăre albastră, pasăre –noroc,

Între noi e-o apă, între noi e-un foc.

Cum vreau să te prind eu ! Tot alerg, alerg,

Dar pe sus tu zbori prea, prea pe jos eu merg.



Pasăre albastră, de-un albastru-nchis,

Între noi e-o zare, între noi e-un vis...

Iată, iată-n mână că te-am prins, te ţin,

Ce folos, că iarăşi nimeresc în chin!



Pasăre albastră, păsăruică rea,

La-alţi le stai pe umăr, iar la mine – ba!

Alerg în pustie, adun tot în sec,

Vrui să sar în apă ca să mă înec.



Pasăre albastră - pană de ne-atins,

Lacrime în cute din obraji s-au stins

Căci cu ochi-n ceruri mă izbeam de-un gard

Şi am vrut în pară să m-arunc să ard.



Dar Isus din chinu-mi m-a oprit în loc,

M-a spălat cu apă, m-a trecut prin foc

Şi mi-a dat din sânge, şi mi-a dat din trup...

Goana după tine, deci, mi-o întrerup.



Uite - aripi albe cresc, mi se-ntăresc,

Dumnezeu mă cheamă la un zbor ceresc.

Zbor! Eu zbor! Şi azi sunt nu în vis, poveşti...

Pasăre albastră cât de jos tu eşti!