Poezie Fii cu inima la cruce

Suflet demult apus,in durere ratacit

Si cu lacrimi inpietrit

Te-ai trezit din ale tale triste cugetari,

Ai aprins tu focul dragostei in tine

Ce-ti zideste-o noua treapta catre Tatal cei iubit,

Sau mania,grijile te rod si te mai tine??

Nu mai stii a face bine,ai uitat a spune cine?

Te-a iertat si s-a jertfit,te iubeste si te cheama chiar de-ar fi si ceata

El te striga si te-aduna Tu alearga si invata,stai cu inima in fata

Cum in suflet sa primesti ca in lume sa nu ratacesti,dragostea sa o impaturesti

S-o ascunzi la dreapta ta si c-un gand sa o mai legi iar pe biletel sa scrii

Sunt al cerului Copil,

Ingerii iti vor canta in cor:Esti al Tatalui mostenitor.

Dac-o data intr-o zi din asta lume,vei privi la toate cele bune.

“Eu de ce nu am si nu ajung la ele”Tu vei spune,

Nu uita de al tau amic,care-ti e ca un bunic.

Te sustine,te iubeste,e cu tine tot mereu.

Si desi tu nu il vezi,e deajuns sa il tot crezi.

Caci o data ai crezut si indata l-ai vazut.

Suflete nu-ti dori a oamenilor cale,a placeri trecatoare

A mortii ce te-asteapta si a bolilor ce intr-una tot te doare

Fii cu inima la cruce,ce povara ta ti-o duce.

Numai tu cu cel ce iarta sa vorbesti,sa privesti, si sa zaresti

Cum odata mai demult pe un dureros de lemn Viata Lui

A predat-on mainile Tatalui.Tu accepti invitatia Cerului??

_______________________________________________________