Poezie Ma intreb, de ce ?

Ma intreb, de ce ?





Mereu imi pun o intrebare

La care incerc, ca sa raspund

De ce omul, e acela care

Doar rautatea, o are-n gand ?



Pe toate Domnul le-a creat

De la om, pan la dobitoace

Toate de El, au ascultat

Doar omul, exceptie face



El, este neascultator

Doar singur vrea sa se conduca

Desi clar vede, ce usor

Inspre pacat e atras ca sa se duca



Nu vrea deloc, sa inteleaga

Ca Domnul care l-a creat

I-a daruit, lumea intreaga

Ca sa nu cada in pacat.



Al Sau chip, i l-a daruit

Si frumuseti, nemaivazute

Un loc de vis, i-a faurit

Nu l-a facut de El, sa uite



Si binecuvantari i-a dat

A vrut sa-l vada, fericit

Femeia, soata i-a lasat

Ca sa il vada, multumit



De ce, de ce, e intrebarea ?

Omul, doar inspre rau s-a dus

Dar el a gustat supararea

Acelui care-n Rai, l-a pus



El a fost pedepsit prin moarte

Si cu necazuri fel de fel

Pentru pacat le-a primit, toate

Domnul, s-a indepartat de el.



Isus se uita la om, vede

Spaima pe chip i se citeste

In reintoarcerea lui, crede

Ii este mila, il iubeste



Se hataraste, ca sa moara

Ca omul sa poata, trai

Sa sufera si sa il doara

Sa-l ia pe om, in Vesnicii



Acolo, este locul sau

El, pentru asta a fost creat

Sus la Tronul lui Dumnezeu

Sus, cu al lumii Imparat



In Vesnicie, sa traiasca

Langa Isus cel Inviat

In Cer pe Domnul sa-l slujeasca

De asta, a fost el creat.



amin.