Poezie Alt aşezământ

Totul este liniştit,

Totul este-n armonie.

Şi înaltul e boltit

Parc-uitat de agonie...



Apa curge liniştit

Mângâind ale ei maluri

Cu un susur infinit,

Cu-ale sale blânde valuri...



E o linişte ca-n zori,

Ca târziu în asfinţit.

A naturii mari splendori

Se întind necontenit.



Dar, sub toate, ca un sloi,

Mi se pare ca-i ascuns...

Toate-s parcă, subţiri foi

Peste-adâncul nepătruns!



Nu îmi palce să m-avânt

Şi să cred că tot e bun,

Ca apoi să văd că-i vânt,

Că e praf, şi numai scrum...!



Stau privind mai mult în sus!

Stau privind spre Tatăl sfânt!

Fiinc-acolo cu Isus,

Am un alt aşezământ!