Poezie Scrisoare de dragoste (1)

Scrisoare de dragoste



Cu zdrenţe atârnând pe trupul slăbit,

Te aştept ca să vii în toamne târzii...

Eşti dus prea demult... eu m-am pregătit,

Dar în timpul scurs... încet am obosit

şi nu ştiu Iubite când o să vii.



În timp de veghere, puterea-mi scăzu

Iar solii străini pe drum m-au bătut.

Încercat-am să lupt, dar vrăşmaşu văzu,

Năpraznica-i lovitură peste mine căzu,

Să mă ridic dupa ea... abia am putut.



Azi stau în picioare prin Harul trimis

Şi lupt, şi te aştept... te visez,

Într-o zi ai să vii, aşa mi-ai promis,

Chiar de întârzii, speranţa-i de ne-nvins

Nu vreau să abdic din sfântul meu crez.



Se aproapie iarna cu crivăt în univers,

Iar brâul abia îmi mai ţine mijlocul strâns.

Încălţările-s şubrede, tocite de mers

Lacrimi curg de-avalma pe obrazul neşters,

Iubite te-astept!... Cel rau n-a invins!



Albeşte a mea haină, precum a marelui preot

Satan cu pâra să rămână în drum, de ruşine,

Caracteru-ţi slăvit să emane din mine, în tot,

Că te aştept, focul mă arde! De dor nu mai pot!

Vino ISUSE din slăvi, şi du-mă cu Tine!



Cu drag: Mireasa Ta

Ce te aşteaptă şi... astăzi si... mâine...







amin

Zalău septembrie 2010