Poezie Sa fim ca niste furnici

Sa fim ca niste furnici



In zavoi, prin luminis

Printre-alunii din tufis,

Am zarit o gaza mica

Era totusi o furnica,

Era mica, mica, mica,

Si parea ca o tunica.



Se trudea printre frunzis,

Ca sa duca pe furis,

Un graunte mititel,

Si tragea mereu de el,

Langa- un fir de ghiocel

Care era frumusel.



Aproape de musuroi

Am zarit eu mai apoi,

O gramada de furnici,

Ce erau negre si mici.

Fugeau ca niste voinici

Printre tufe de urzici.



Si inspre a lor surata,

Cateva pornira-n data

Cu puterea lor cea vaga,

Bobu-au inceput sa traga,

Munca lor le era draga

Si-anceput sa le atraga.



Doamne cata” organizare!

Si ce-ntelepciune mare!

Sa munceasca impreuna,

Viata lor sa fie buna,

Hrana toate o aduna

Impreuna, impreuna.



Ce exemplu minunat

Prin furnici Doamne ne-ai dat,

Sa traim uniti si noi

Si la bine si-n nevoi

Ca furnica-n musuroi

Chear de ape curg suvoi,



Uniti Doamne; pe vcie

Pentru-a Ta Imparatie

Sa lucram toti impreuna,

Lucrul ca sa mearga struna.

Sa putem primi cununa

Impreuna ,impreuna!



Sa fim ca niste furnici

Totdeauna sa fim mici

Si sa fim uniti mereu

Si la bine si la greu.

Asa ne vrea Dumnezeu

Ca sa avem har mereu.



Exemplul de la furnici

E, sa fim mereu harnici.

Bob linga bob adunand,

Pentru Dumnezeu lucrand,

Hrana sa avem oricand

Pentru noi si cel flamand.



25-02-2010 – Coman Marioara

Petrosani