Poezie Vă doresc să vă iubiţi!

Cu o mantie de sclipire

Ca un soare viu în zori,

Ce în falnica-i pornire

Luminează printre flori,



Un băiat frumos şi paşnic,

Într-o mare, scumpă zi,

A fost prins de dorul veşnic

Pentru-o zână-ntre cei vi!



Zi de zi, privind în zare

O purta în gând mereu,

Şi-ntr-o zi cu dulce soare

Făcu’ pasul cel mai greu!



Iar acum, cu bucurie,

Cu iubire de nespus,

S-au unit pentru vecie

Înaintea lui Isus!



Şi doresc ca laolaltă

Să ramână orice-ar fi,

În această lume toată

Şi odată-n veşnici!



Deci când valul greu şi mare

Se ridică spumegând,

Nu uitaţi că stâncă tare

Este numai Domnul sfânt!



Cand problemele din viaţă

Se-aduna-vor peste voi,

Când rămâneti făr’ speranţă,

Fiind cuprinsi de negri nori,



Nu uitaţi că biruinţa

Şi izbânda în necaz,

Este soră cu căinţa

Şi cu lacrima pe-obraz!



Orice luptă se câştigă

Pe genunchi când v-aşezaţi!

Atunci demoni fug de frică

Şi toţi norii-s împrăştiaţi!



Fiincă-atunci când doi veghează

Şi Îl cer pe Dumnezeu,

Orice val se-ndepărtează,

Şi pe cerul marmoreu,



Lin, răsare-un soare veşnic,

Cu-ale sale raze vi,

Luminând ca dintr-un sfeşnic

Pestea-ai Tatălui copii.



Iar acum în încheiere

Vă doresc ca Domnul sfânt,

Cu cereasca Sa putere

Să rostească un cuvânt,



Şi în veci să vă dea pace,

Să vă urce-n carul Său,

Cu putere să vă-ncarce

De-Al sluji pe El mereu!



Şi iubirea Lui cea mare

S-o reverse în şuvoi,

Multă binecuvantare,

El să lase peste voi!



De acum în orice zi,

Lângă Domnul să trăiţi,

Şi la greu şi-n zile vii,

Vă doresc să vă iubiţi!