Poezie Isus sau Mos Craciun?

De ce Doamne, Tu mereu

Eşti lăsat pe locul doi?

Eşti uitat nu de-un ateu,

Ci de mulţi creştini ca noi.



Ai venit în chip de rob,

Pe Pământul Păcătos,

Şi la fel în chip de rob,

Te-ai născut în iesle jos.



Ai murit pentru ca noi

S-avem viaţă-n Tine.

În ziua de apoi,

Trăind cum se cuvine,



Sus în cer să fim chemaţi,

În ţara de lumină,

Pe veci îndepărtaţi

De tot ce zace-n tină.



Te-ai născut pentru-a muri,

Răsignit pe lemnul greu,

Şi-ai înviat ca să ne-nvii,

Să ne duci la Dumnezeu.



Dar acestea s-au uitat

Ca o frunză ce-a murit

Pe pământul cel uscat

Unde totu-i ofilit.



Adevărul e-ngropat,

Învelit într-un ştergar

Iar în faţă stă plantat

Un biet moş imaginar...



Doamne sfinte, braţul Tău,

Te rugăm acum cu dor,

Fă s-alunge orice rău,

Să-ndeparte orice nor.



Tot ce este efemer,

Dorim ca să dispară,

Să mergem înspre cer,

Din zori şi până-n seară.