Poezie Ce asteapta Domnul

Ce asteapta Domnul



Putine sunt clipele in care ne-oprim,

Si coboram de pe-nalte probleme.

Iar gandul alaturi sa fie dorim,

In linistea petrecuta fara dileme.



Sus, ti se pare ca nu mai respiri,

In valuri de raze eterne,

Stai neclintit de jos ai privi,

Cu ganduri ce somnul asterne.



Crezut-am odata ca se va porni,

Sa scoale si stele-adormite,

Strigatul singur cu glasu-i de-a fi

A trambitei la noi coborate.



Si rar mai vezi omul ca face ceva,

Dus in al ostirii gandire.

Cuprins de-ntrebari ce suna asa,

Ce-asteapta Isus in privire.



Si am sa cobor incet lunecand,

Ascuns de a lumii traire,

Acolo in locul ce sta aratand,

Ca este un loc de trezire.



Caci sigur e ziua notata-n zapis,

Si trage semnal de pornire,

Preasfantul PARINTE ASA CUM E SCRIS,

In planu-I maret de iubire.



El ne asterne la mari provocari

Ce sunt aicia binevenite.

Si trece mereu prin multe-adunari,

Privind peste slujbe-amortite.



Dar trist e acuma de-asa intamplare,

Ca scurta-i venirea si-aproape.

Si iata ca nu-i in noi o schimbare

Si brate nu sunt sa ne scape.



E-o gloata nebuna ce trage-nvartind,

Si inimi si glasuri sub glie.

Nu se-ntocmeste cu nimeni pe rand,

Ca noaptea-i asa de tarzie.



Dar Domnul asteapta la capat de drum,

Sa vina poporul din vale.

El stie sa lase putere acum

In a inimii noastra bataie.



Spre noi se indreapta cu brate intinse,

Sa fim ajutati El doreste,

Si-n piepturi sperante sa fie aprinse,

Ca Domnul la El ne rapeste.



Amin