Poezie Raspuns ascuns

Privind dincolo de ce văd,

Observ o altă lume:

E paradis sau e prăpăd?

Încerc să-i dau un nume...



Ascult dincolo de ce-aud...

Sub linişte, răsună!

E vocea unui Demiurg,

Sau vuiet de furtună?



Cu inima ascult, privesc,

De-i zi sau de e noapte...

Misterul aprig răscolesc

Prin ne-nţelese şoapte...



Aş vrea să spun ce am în piept.

Ce sufletul îmi simte.

Dar, parcă-i cel mai greu aspect,

Căci nu găsesc cuvinte!



E un fior ca de mormânt.

E o năframă rece...

Un murmur monoton de vânt

Ce nicicând nu mai trece.



Îl văd în jur, îl simt în piept.

Conduce-ntreaga lume!

Nu-i chip, nu-i leac prea înţelept

Să-i scape de sub nume!



Târât e sufletul, robit,

Sub nori sau cer senin,

Pământul tot, nemărginit,

Se pleacă sub destin!



E drumul vieţii strict trasat!

Şi-o lume îl urmează!

Nicicum nu poate fi schimbat!

Nu-i ceas de-ales! Nu-i oază!



De ce dar, unii sunt sortiţi

Spre flori, spre fericire,

Şi alţii-o viaţă-s osândiţi

Spre spini şi spre urgie!



Privesc dincolo de ce văd:

Observ că e o cale,

Spre paradis sau spre prăpăd,

Spre munte sau spre vale!



Ascult dincolo de ce-aud...

Mă trec sudori pe frunte.

E vocea unui Demiurg

Sau doar iluzii crunte?!



Cu inima ascult, privesc,

Răspunsul mi se-ascunde...

Misterul aprig răscolesc,

Dar, nu îmi pot răspunde...



Departe caut, urmăresc

Răspunsul la-ntrebare...

Mă zbat ca-n foc, mă chinuiesc

Cu fruntea în sudoare...



Şi ca orbit, nu realizez

Alături ca un soare,

În chip de dar dumnezeiesc,

Un sul ca îndrumare!



Mă strigă ca din univers,

Ca vuietul în zare!

Şi nu găsesc doar interes,

Ci şi o teamă mare...!



Aud cum spune, şi văd scris

Cum ni s-a dat Cuvântul

Ca un cârmaci din cer trimis

Să ne arate drumul:



Că nu suntem conduşi nicicând

Spre cer sau spre prăpastie,

Făr` a ne da consimţământ

Prin ale noastre fapte!



Şi nici o cale nu-i pe bani.

Dar, totuşi are costuri:

Suntem ai vieţii, veşnici fani,

Sau stăm pe-a morţii posturi...



Privind dincolo de ce văd,

Acum observ o lume

De paradis şi de prăpăd!

Sunt două după nume!



Sunt două căi spre infinit,

Şi omul poate-alege:

Ori paradisul pregătit,

Ori iad şi fărdelege!



Oricine-ar vrea să fie-altfel

Ar încerca zadarnic...

Poţi fi doar doi: sau lup, sau miel!

Risipitor sau harnic!



Şi fiecare, ce-a ales,

Primi-va când s-a terminat!

De a fost miel, va fi ales.

De lup a fost, va regreta!



Oh, Tata sfânt, ce ne-ai creiat!

Am vrea de-acum, ai Tăi să fim!

Nu vrem Pământul întinat!

Te vrem pe Tine-n veci! Amin!