Poezie Bagheta

“Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Cristos;”(Romani 12:4-5a)



Pe un pământ ce poartă dureros

O lume-ntr-o continuă nevroză,

Apare discordant de luminos,

Din alte sfere, trupul lui Cristos

Cu mădulare-n sfântă simbioză,



Cu mii şi mii de ochi şi mii de guri

Şi, de asemenea, mii de picioare

Unite-n nesfârşite legături

Precum urzeala unei ţesături;

Dar mâinile, ah, câte fi-vor oare?



Sunt mâini care oferă ajutor,

Căci de adânci nevoi geme planeta,

Sunt mâini ce mângâie duios, uşor,

Sunt mâini împreunate rugător,

Dar sunt şi mâini ce mânuiesc... bagheta.



Ne închinăm dând slavă Celui sfânt,

Iar inimile noastre gustă zborul

Când sunt înaripate de avânt,

Dar pentru-a ne armoniza în cânt

E necesar să vină... dirijorul.



Atunci când vezi că cei din preajma ta

Şi-au pregătit şi inima, şi gura

Ca Domnului prin cânt a se-nchina,

De simţi că asta e chemarea ta

Aşază pe pupitru partitura.



Orice lucrare poate fi un cor

Când armonia-şi pune eticheta,

Dar cum pe lângă oameni şi decor

Mai e nevoie şi de dirijor,

De-i voia Domnului, preia bagheta!



Amin







Vulcan, 27sept. 2010