Poezie Iubire (7)

Iubire izvorâtă din etern

Te-ai coborât atât de lin

Și ne-ai iubit sublim

Ca să ne scapi de iad și chin



Iubire coborâtă din altar

Ca să ne umpli inima de jar

Cu-a ta iubire și iertare

Ca să ne-nveti cei îndurare.



Iubire coborată din paradis

Să dovedești că viața nu-i un vis

Ci-un adevăr de necuprins

Ca un ecou ce nu-i atins.



Iubire sacrificiu sfânt

Ai îndurat pân’ la mormânt

Ca să ne scapi de ce e firesc

Și să ne-nveți ce e ceresc.



Iubire sfântă și curată

Ce-ai coborât din cer

Iți mulțumim din inimă

De-a ta iubire adevărată.



Iți mulțumim că ne-ai iubit

Și pân’ la capăt te-ai jertfit

Chiar de paharul a fost greu

Tu l-ai sorbit în locul meu.



Ca să mă înveți ce e iubirea

Chiar de vrajmaș îmi este firea

Și-nconjurat sunt doar de ură

Eu nu iubesc doar cu gura.



Ci vreau pe toți a îi iubi

Să pot și eu a dovedi

Că sunt urmașul glorios

Și chiar oșteanul lui Hristos



Ce-a biruit tot ce e neguros

Prin a ta dragoste Isus Hristos

Chiar de primesc dispreț și hulă

Și dragostea din juru-mi este ura.



Eu înțeleg că ucenicul

Nu-i mai presus ca Domnul

Iar de stăpânul fuseseră urât

Cu cât mai mult eu omul?



Dar sunt atât de fericit și bucuros

Căci în necazuri ești cu mine

Și tot ce-i trist, prăpăstios

Dispare, când ești lângă mine.



Când sunt iubit de tine

Totul dispare în fărâme

În negură dispare ura

Și ce rămâne în urmă: E iubirea!