Poezie Analiza (2)

Când stăm şi cântărim în Duhul

La timpul care-aşa s-a scurs,

Parcă-un fior cuprinde trupul,

S-a pus folos pentru Isus.



S-a scris un timp de mijocire

În care cu toţi ne-am înrolat;

Ce haruri şi ce izbăvire,

Domnul în taină ne-a trasat.



De multe ori s-a dat o luptă

Dar Duhul Sfânt a mijlocit

Şi ni s-a scris din cer izbânda

Dar unii, iar au obosit.



Ca analiză-n rugăciune

Domnul ne-a mai trimis şi sfat.

O! unde-i pana să pot scrie

Cu câta milă ne-a purtat?



Cu câtă îndurare, pace,

A cântărit pe fiecare.

Numai ferice de aceia,

Care rămân în ascultare.



Căci flacara iubirii sfinte

Se aprindea cu har de sus,

Voind ca să ne dea viaţă,

Salvând pe orice păcătos.



Chiar dacă este o-ntrebare

Ce se ridică fără rost

Căci firea, stinge mereu Duhul

Şi îl goleşte de Hristos.



De ce atâta stăruinţă?

De ce veghere pas cu pas?

De ce în fiecare seară,

Să stau şi să mă rog un ceas?



O! dragii mei, din ceasu-acesta,

Ni s-au făcut mii de comori;

Comori ce veşnic vor rămâne,

Vom fi şi noi nepieritori.



Căci ni s-a prins de veşnicie

Un fir ce ni l-a dat Isus.

O! hai, lăsaţi-L să lucreze,

Tineţi de El, ne e deajuns!



Aşa-i spunea Cel Sfânt lui Pavel

Căci harul Lui îi e deajuns

Dar să rămânem în veghere

Cu mulţumirile ce-am strâns.



Căci ce folos de iar cârtirea

Ne-ncearcă viaţa pas cu pas

Şi iar se-ntinde aţipirea

Acum, în ultimul nostru ceas!



Căci nu ştim când din veşnicie

Va răsuna glasul Cel Sfânt.

Veni-va clipa de răpire,

Sau ne vom duce rând pe rând...



O, ce folos de har, veghere,

O, ce folos de mijlociri,

O, ce folos atâta trudă,

De iar ne prind-aţipiri...



O, haideti azi, o juruinţă

Să ne cuprindă cu elan,

Să mergem cu fior-nainte

Împlinitori de sfântul plan!



Căci o lucrare mare,-ntinsă,

Cuprinde Domnul în Sion

Cine-o-nţelege, să vegheze,

Să strige şi la cei ce dorm.



Împinge azi cu curăţie

La carul biruinţei pus,

Poartă deplin sfânta solie,

Nu mai cădea pe gânduri dus!



"O, ce-aş mai putea eu face?"

Se-ntreabă Domnul pentru noi

"Căci v-am dat pace, sănătate,

Şi multe din rezerve-s noi".



Ai pâinea albă pe-a ta masă

Şi bunătăţi de fel şi fel,

Şi grija sfântă, părintească,

Te poartă ca şi la Betel.



E poarta biruinţei sfinte

Pentru acel mulţumitor;

Dar nu uita, că viaţa trece,

Râmâi statornic slujitor!



În ceruri, zi de zi se scrie

Cum mijociri înaintăm

Cuprinşi de har şi bucurie,

Sau iarăşi şi noi murmurăm.



N-aş vrea ca să rămână semnul

Doar un simbol în amintiri

Şi zi de zi s-avem elanul

Ca să ieşim din aţipiri.



Fărâma ce ne-a dat în taină,

Să facă să dorim mai mult;

Să fim ca o umilă slugă,

Să facem tot ce ni s-a spus.



Rămâneţi dar, pe temelie

Chiar de-ar fi vânturi şi ploi;

Isus Hristos, Apa cea Vie,

Să curgă pururi, printre voi!

AMIN