Poezie Răscumpărarea memoriei

Am citit cartea atent și am observat ceva:

Că într-însa e dojana cu gândul de-a vindeca.

N-a `ntins mâna cu săgeata, nici deget arătător

Autoru-a scris problema cu gând bun, sfătuitor.



Generația ce este și cea care va veni,

Să-nțeleagă cum să facă, de ce-i rău a se feri.

Să nu cadă-n plasa celor ce credința vor s-o frângă,

Să nu creadă că ursoaica, de-i flămândă, e și blândă.



Măiestria-n care-i scrisă fapta celor de la început,

Ne dezvăluie mistere și capcane ce-au avut,

Cei de la-nceput de cale și cei ce-au urmat apoi,

Însa-acestea nu se gată; ne așteaptă și pe noi.



Frații mei! Nu ridicați glasul, nici mânia n-o lăsați

Să lovească, să zdrobească, nu-ncercați, că suntem frați!

Haideți toți cu umilință, ca Petru ce-a plâns cu-amar,

Să ne-ntoarcem cu căință, cu regret și lacrimi iar...



Să ne pocăim de rele, ale noastre sau părinți

Și să căpătăm iertarea, ca s-ajungem iarăși sfinți.

Căci așa ne spune Domnul să umblăm pe-acest pământ

Și să nu mai fie nimeni lepădat, zdrobit sau frânt.



Ticăitul se oprește când ceasu-i defect sau mori;

Nu căuta întunecimea sau s-așezi pe alții nori.

Adu soarele dreptății și cheamă mărețul har,

Ca să poți scăpa de-osândă, moștenind al vieții dar!





20.09.2010 – Petru Coman

Petroșani

(după cartea “ Răscumpărarea memoriei”)