Poezie Mă ţin de cuvânt

MĂ ŢIN DE CUVÂNT



Mă ţin de cuvânt să am îndurare

Când Mirele drag veni-va pe nori

El îmi va zice:¬”Prin orice-ncercare

Trăit-ai Cuvântul cu har şi splendori.”



Mă ţin de cuvânt dând la o parte

Nedemne îndemnuri venite de jos

Căci nu vreau să-nşel povaţa din Carte

(Ea din mocirla cea groasă m-a scos.)



Mă ţin de cuvânt c-aşa îmi arată

Mesajul vestit, cu-avânt, la popor

Şi ştiu că metoda cu pleavă pătată

Îmi spune spre-adâncul murdar să cobor.



Mă ţin de cuvânt chiar dacă unii

Veni-vor să-mi spună că nu e păcat

Să-mi schimb hotărârea prin vorba minciunii.

(O, nu vreau în beznă să fiu implicat!)



Mă ţin de cuvânt să am mărturie

În faţa acelor ce-mi spun să-i slujesc

C-aşa pot să alung cu tărie

Farse ce la poarta vieţii pândesc.



Mă ţin de cuvânt; nu-i opţiune

Stăpânul vieţii mă vrea dezlegat

De orice mişcare ce dă tensiune

Să poată rodi tot ce-am lucrat.



În slujba preasfântă se cere-o lucrare

Ce n-are nimic din izul lumesc

Mă ţin de cuvânt în orice-ncercare

Că vreau pe Stăpân, supus, să-L cinstesc.



GC/ 20 Septembrie, 2010