Poezie Când trece toamnei puntea

Când trece toamnei puntea

***





Jertfelnic dor e pe hârtie scrisul,

Venit din cer albastru desfrunzit,

Prin punte verde sfredelind abisul

Când galbenul e preş, în porţi de schit.



Legenda rostuită din culoare,

În preajmă zvon din flaute de lut,

Văpăi aprind sub tâmpla azimut,

Cătând în scrum o vară viitoare,



Pe firul ierbii încă neputrezit,

Alunecă iar roua în cerneală

Legând final decorul şubrezit,

De-aprilul prins în ghindă, ca urzeală.



Se-nchină toate, binevoitoare,

Din galben putred rodul se împlântă,

Mai cald cenuşa cade la picioare,

Urciorul acuma plin, iară îmi cântă!



Trecut prin toamne multe încă sunt,

Port evantaie de culori sub pleoape,

Un umăr verde, altul e cărunt

Iar crucea, curcubeu, ivit din ape.



Căderea mă învaţă mers de nori,

În porţi de schit, albitul preş şi eu

Vecin sunt chiar cu fluturi şi cu flori,

Când trece toamnei puntea …Dumnezeu!

19.09.2010