Poezie Isuse, har nemărginit

O, ISUSE, fiul veşnic al cerescului Părinte,

Cel ce-ai părăsit măreaţa slavă-a cerurilor sfinte,

Tronul cerului, frumuseţea lumii pline de lumine

Să cobori, să scapi viaţa unui păcătos ca mine.

Cel ce-ai fost lumina care, luminând din veşnicii,

Ai venit în bezna noastră, la pierduţii lumii fii,

Cel ce-ai fost "Cuvântul Vieţii", care slava şi-a lăsat

Să ia chipul nost' de oameni, însă fără de păcat,

Cât de greu Ţi-a fost atuncea să laşi lumile de stele

Şi să vii în lumea noastră-a celor încărcaţi de rele,

Cine-ar măsura vreodată suferinţa îndurată,

Sub cruzimile de oameni, de-al Tău suflet fără pată!

Tu, frumuseţea frumuseţii, pe pământ răbdaşi amar...

De sub mâna mea-ntinată, mâna Ta de veşnic Har?

Lângă viaţa mea de greşuri, Viaţa Ta neprihănită,

O, ISUSE! Cât de mare-i mila Ta nemărginită!

Dar ca semn de umilinţă pentru trupul Tău jertfit,

Pentru coasta Ta străpunsă, pentru chinul suferit,

Pentru mâinile-Ţi rănite, pentru chipu-nsângerat,

Pentru fruntea-ncununată, mă-ntreb: Doamne, ce Ţi-am dat?

Ce Ţi-am dat pentru durerea feţii tale-nsângerate,

Pentru umilinţa de-a fi suferit pentru dreptate?

Ce Ţi-am dat când, grea povară, ai luat al meu păcat,

Pentru jugul ce-al Tău spate, fără milă L-a brăzdat?

Ce Ţi-am dat?... Nimic, ISUSE, oare Iuda nu sunt eu?

Când otrava buzei mele şi-a privirii ne-nfrânate

Zvârle-asupra Ta, ISUSE,o mulţime de păcate?

Când cu mâna întinată şi cu gând nelegiuit,

Pun cununi de spini pe trupu-Ţi şi pe chipul Tău slăvit

Şi-mplinesc deşertăciunea gândului neînfricat,

Nu Te vând şi eu adesea pentru pofte şi păcat?

Când am împlinit dorinţa inimii nelegiuite

Şi când paşii mei călcară pe cărările oprite,

Ori când sfânta Ta chemare, s-o urmez eu n-am mai vrut,

N-am fost Iuda, da, ISUSE, Iuda care te-a vândut?

Mă-nfior, ISUSE, iartă toate faptele minciunii,

Vreau de-acum pe Tine singur să te pot numi Rabuni!

Şi Ţi-aş da ceva, ISUSE, dar nimic n-am bun în mine,

Numai inima zdrobită, s-o sfinţeşti cu har din Tine!



Vreau să fiu cum Ţie-Ţi place, să urmez pe sfânta-Ţi cale,

Harul Tău să-mi pună-n suflet gingăşia milei Tale,

Ca întreaga mea viaţă, Doamne-al cerului stăpân,

S-o trăiesc doar pentru Tine, şi cuTine să rămân...