Poezie Foame-vrem cuvânt adevărat!

Afară înghesuite în ghetou

Stau oile flămânde rău

Și înăuntru cele ce’s

“Postesc” din ce în ce mai des



E criză mare în lumea ce-a vestită

Căci de cel rău este tocmită

Dar criza parca-i și mai rea

Când este în ograda ta.



Și oile se tot frământă

Să caute fânețe și furaje

Dar nu găsesc decât otravă

Și lovituri, osândă și ocară.



De dimineață un ceai chior

La prânz o ciorba seacă

Și seara când mațele te dor

Mai bei un pic de apă.



Din când în când un covrigel

Să astâmperi foamea ta de miel

Și câte-un fruct uscat

Că poate nu-i înveninat.



Ne-am săturat de ceaiul sec

Și de supa cea mai chioară

Ce ne-o serviți de fiecare dată

Ca și cum ar fi întaia oară.



Vrem hrană bună și bogată

Vrem hrană sfântă și miezoasă

Nu vrem covrigi și coji uscate

Și bazme lungi întortochiate.



Dorim cu-o inimă deplină

În adevăr ca să pricepem

Ce este scris în sfânta carte

Spre a purcede pe cărări curate.



De-acum de vreți a vă trezi

Chemarea voastră a o împlini

Vă cerem puțin, nimic mai mult

Pe Domnul să ni-l oglindiți.



Așa cum Pavel l-a vestit

În simplitate și-adevăr

Spre-a șlefui al inimii fior

Și să pașim 'nainte înspre cer.