Poezie Umbra

Umbra trecutului mă urmăreşte sârguincios

Dar, ce-aş putea să fac spre-al meu folos?

Caci orice încerc, sau orice întreprind

Mă lovesc de această umbră ca de un zid.



Mă acoperă, mă chinuie şi apoi de mine râde,

E nepăsătoare şi nesimţitoare ca un gâde

Totul am lăsat în urmă, iSUS să te urmez, dar!

Ironic îmi sopteşte, că truda-mi e-n zadar.



Mă ameninţă, m-aruncă-n conul cel umbros

Spunându-mi că: "Nu sunt de nici un folos"

Cu degetul m-arată şi mă vorbeşte-n dos

Când vede că-s rănită, ea râde zgomotos.



O Doamne care toate lucrurile le cunoşti,

Eşti susţinut în tot ce faci, de sfinte oşti

Te rog să-mi dai puteri să depăşesc mereu,

Această umbră... ce-ntunecă prezentul meu.



a m i n