Poezie IMPREJURARI

Adese ori in viata –aceasta paminteasca

Cind imrejurarile te-apasa greu

Te pleci si simti cum inima te doare

Si nu mai ai puteri sa strigi spre Dumnezeu



Adesea spune cineva cu jale:

“Ah! De as avea vecini mai buni si eu

As fi mai fericit, si-n a mea cale

Doar slava as cinta lui Dumnezeu”



Altcineva sopteste: “Vai copiii

Sunt neascultatori si nesupusi,

Ce rar in calea mea sunt crinii

De albul stralucit, doar spini si doar tepusi”



Iar altii:

“Saracia ma doboara-n intristare

As vrea sa am si eu ce altii au

Atita doar,un pic din binecuvintarea

Pe care o doresc,atit doar vreau”



De ce invinuim imprejurarile si viata?

De ce uitam ca Dumnezeu este cu noi?

In mina Lui e bogatia si speranta

El e in spatele acestor greutati,nevoi



Cind lacrimile te doboara si-ti brazdeaza fata,

Destinul nu- i incununat cu flori,

Copilul meu asculta-mi tu povata:

Exista-un soare dupa negrii nori!



Na-i invatat ca orice ar fi sa fie?

Si orice nu s-ar intimpla

E-n mina lui Isus,crestine!

Spre desavirsirea si smerenia ta.



In tine-a nceput acea buna lucrare

Si vrea so duca pina la sfirsit

Increde-te in Domnul cu ardoare

Si vei vedea cit esti de fericit!





24.04.08