Poezie DE CE TE PLINGI ?

Cei viata noastra pe pamint?

Ti-ai pus vreodata aceasta intrebare?

Esti o fiinta minunata-n chip si gind

Fiinta cea mai grandioasa de sub soare



De vei patrunde-n suflet si in gind

De-ai cerceta viata si miscarea

Vedea-vei frumusete-n tot cei sfint

Fiinta ta i- o fila de splendoare



Fiindca un Creator maret si Sfint

A pus in noi un chip de dumnezeire

A pus un strop de dragoste si avint

A pus in noi chiar gindul vesniciei



Insa de ce ?...in viata asta scurta pe pamint

Tu mergi cu capu-njos si te framinti

Te plingi de tot ce esti, de sufletul flamind

Esti prea slabit sa speri , sa rizi, sa cinti



Poate-ai pierdut acea scinteie de iubire

Ce o aveai in ziua cind teai pocait?

Nu stai in rugaciune si-n vegere

La un cuvint de ura nu raspunzi smerit



Indiferent ne vindem bucuria mintuirii

Pe amagiri lumesti, pe lucruri sclipitoare

Pe canapeli , si in odaia de parchet

Ne risipim viata pe iluzii trecatoare



Si-apoi te-ntrebie ce sunt trist si Domnul nu- I cu mine

De ce nu vede suferinta grea?

De ce astepti… dar implinirea nu mai vine ?

A fericirii si sperantelor din viata mea



Nu Domnu-I vinovat tu esti faptuitorul

Binecuvintarea- risipesti cu insuti mina ta

Te plingi? De ce? Indreaptati viata …. Viitorul

Reparati gindul si dorinta rea