Poezie Credinţa (9)

Credinta vine-n urma auzirii

Si prin credinta va trai cel drept

Prin ea avem raspuns la la rugaciune

Credinta insotea pe cei mai mari profeti



Si daca vrei sa fii placut lui Dumnezeu

Sa vezi lucrari marete-n viata ce o ai

Tu ai nevoie de credinta fiul meu

Doar ea transforma lacrimile- n colt de rai



Toti ingerii din ceruri ne privesc

Si glasul rugaciunii izvoraste-n ea

Toti ingerii in ceruri se uimesc

De-un muritor, ce muntii poate a stramuta



In vremurile de demult cind neputinta

Si boala pe-o femeie groaznic o muncea

Isus ii spuse ,, mare tii credinta’’

Esti vindecata azi de boala grea



Credinta l-a condus in vremuri de durere

Pe Iov …cind toti l-au parasit

Pierduse totul- bani, copii, avere

Scinteia de credinta insa n-a murit



Scinteia de credinta se aprinde

Si readuce viata-n noi

E energia sfinta care ne curprinde

E crinul alb ce infloreste in in noroi



Ea nu se ntemeieaza pe stiinta omeneasca

E imposibil s-o obtinem prin vedere

Cuvintul Domnului o face sa rodeasca

Sa fie-un scut in vremuri de cadere



De vrei sa mostenesti fagaduinta

Ca Avraam incredintat in lucrurile care nu se vad

Depune tot efortul, staruinta

Si crede atunci cind altii nu mai cred



Doar prin credinta ajunge- vom la mintuire

De sapte ori pe zi de vom cadea

Ne ridicam si mergem in putere

Privirea atintind spre Golgota.







09.2009