Poezie Prin bunatatea Lui

Prin bunatatea Lui



Nu prin merite sau fapte, sunt primit azi la altar,

Cand spre marea-mi bucurie, se prezinta cu mult har.

Caci El ma cunoaste bine, cum aduc in fata Lui,

Jertfa ce am pregatit-o pentru slava Domnului.



El de sus priveste azi, cat de mult inaintez,

Cum ma duc pe calea Lui si daca aici veghez.

Vad in juru-mi bunatatea-I neconditionat lasata,

Ce-mi atinge inima si o face mai curata.



Imi arata zi de zi, cat de bun este cu mine,

Si ma face sa tresar, la altar cand El revine.

Vrea sa-mi spuna deslusit, ca in toate ma cunoaste,

Si fiinta mea asteapta, dincolo de zari albastre.



Nu sunt vrednica acum, dar strig plina de iubire,

Sa grabeasca sa m-ajute si sa scap de vechea fire.

Caci prin bunatatea Lui viata mi-a lasat sa vina,

Si mi-a zis: Mai stai asa, doar putin o sa ramana.



Cel ce randuieste totul a stiut ca-s muritor,

Slab si plina de dorinta sa Il vad venind pe nor.

Sufletul care l-a pus sa-l pastrez in curatie,

Vrea acasa, sus la El, acolo in vesnicie.



Si daca am bunatatea-I, ce precede indurarea,

Voi urca la altar jertfa, cu lauda si inchinarea,

Spunand cat este de bun, fara sa fi meritat,

S-a-ndurat de a mea viata si totul El a schimbat.



Dar ma rog sa nu ma lase sa am zile-ntunecate,

Sa dea raza-I de iubire si sa fie luminate.

Sa primeasca a mele lacrimi dorind sa-i marturisesc,

Ca nu-i nimenea ca El si c-atata Il iubesc.



Il graiesc cu-a mele soapte, cum faceam de-atatea ori,

Sa se-ndrepte usurel, coborand mai de cu zori.

Sa nu se lungeasca timpul si sa fie a mea rabdare,

Cum a fost si-n alte zile, pusa la grea incercare.



Si eu stiu ca ma asculta si-mi aduce mantuire

Doar un pas de fac spre EL, cu credinta si iubire

Si El doi se va grabi ca sa faca inspre mine,

Ca e bun si ma-ntareste si ma ia cand El revine.





Amin