Poezie De profundis...

Din adâncimi de-abis Te chem, ISUSE,

Cu sufletul atât de sfâşiat,

Cu trupul plin de răni şi de durere,

ISUSE Bun - Păstor Adevărat!



O mână-ntinde iarăşi pentru mine,

Cel ce-am păşit pe-amarele păşuni,

Sunt oaia rătăcită de la turmă

Şi vreau din nou cu turma-Ţi să m-aduni.



O, ia-mă, Doamne, iarăşi lângă Tine

Şi nu-Ţi voi cere altceva nimic

Decât să fiu în viaţă lângă Tine,

Şi-n turma Ta, un miel umil şi mic...



Nu-Ţi cer nici slavă, nici argint, nici aur,

Nici căi de flori sau alte bunătăţi,

Ci-Ţi cer să iei Tu măna mea cu măna-Ţi,

Şi-o cale nouă, Doamne, să-mi arăţi!



Şi să-mi îndrepţi Tu paşii spre izvorul

Ce viaţa nouă, veşnică o ţine,

Din apa lui cea binecuvântată

Să mă adăpi, ISUSE, şi pe mine...