Poezie Vinovat!

Vinovat!



Da fost-a Iuda crâncen vinovat,

Pe Domnul l-a vândut şi la trădat.

Fapta aceasta la lovit aşa de greu,

S-a sinucis! Şi a pierdut pe Dumnezeu.

Aceasta ne-a rămas pildă prin vreme

Să ştim! Trădarea roade ca un vierme.



Şi eu sunt vinovat şi tu la fel

Că l-am rănit ades' pe Sfântul Miel

Că haina albă am mânjit-o cu păcat

ŞI legământul sfânt l-am întinat.

Am râs, şi am batjocorit pe fraţii Lui

Şi... am întristat adesea faţa Domnului.



Am rupt cu lăcomie din păcat,

Plăcerea lui de-o clipă ne-a-mbătat

Am alergat să adunăm averi suvoi

Dar ne-am trezit sarmani... cu pumnii goi!

Uimiţi, c-am adunat doar vânt

Când visele le-am ancorat de acest pământ.



Şi eu... şi tu, În lume-am alergat

Cu sete am sorbit adesea din păcat

Cu mâinile căuş băut-am cu nesaţ

Uitând pe loc de sfântul şi eternul Braţ

Ce ne-a cules odată din noroi...

Şi s-a-ndurat, având milă de noi.



Vinovaţi suntem, de darurile puse-n noi

Ce le-am schimbat adesea pe... gunoi

Vinovaţi de harul care peste noi a curs

Că nu am preţuit în totul jertfa lui Isus

Vinovaţi că a scăzut în noi credinţa!

Că în cotidian ne-am înglodat fiinţa.



Venim la cruce astăzi la Isus

Şi te rugăm o Doamne Dumnezeu de sus

Ajută-ne cât mai avem viaţă

Să lămurim, a noastre zone unde-i ceaţă,

Să nu păţim ca Iuda Domnul meu

Vinovăţia să ne apese aşa de greu...

Sa te negăm, murind în crâncene păreri de rău.



Z a l ă u

septembrie 2010