Poezie Eu nu voi duce lipsă

(Ps: 23; Ap1:7-8; Isaia 44:6; Evr 11:1; Ap1:7-8



Eu nu voi duce lipsă de nimic,

Atâta timp cât Domnul mi-e Păstor,

Alerg pe pajişti verzi, aproape zbor,

Purtând mereu cu mine al Său dor,

El este Domn şi Frate şi Amic.



Povaţa Sa, e tot ce vreau s-ascult,

Când sunt supus, în suflet am odihnă,

Îmi dă putere şi mi-aduce tihnă,

De-s orb pe cale, El îmi e Lumină,

Căci mă încred în Numele Său Sfânt.



Şi de paşesc prin valea umbrei morţii,

Eu nu mă tem, Tu Doamnne eşti cu mine,

Chiar de mă cerţi, eu ştiu că-mi faci un bine,

Nuiaua Ta mă scapă de ruşine

Şi mirul sfânt, îmi schimbă-n viaţă, sorţii.



Prin îndurarea Ta Părinte Sfânt,

Am învăţat să fiu mulţumitor,

Îmi eşti mereu alături pe cărare,

Din truda mea, Tu faci o sărbătoare

Şi dai un sens vieţii pe pământ.



Eşti Minunat, eşti Veşnic, Domn al Păcii,

Al veşniciilor Părinte, Arhiereu,

Eşti Sfetnic Bun, la bine şi la greu,

Copil născut şi Fiu de Dumnezeu,

Tu eşti Lumina, zorii dimineţii.



Eşti mai presus de tot ce este-n lume

Şi-mpărăţeşti pământul în dreptate,

Al Taău e cerul, ale Tale-s toate,

Creaţia-ntreagă strigă: “ Maiestate!”

În veci de veci, slăvi-vom al Tău Nume.



Aştept venirea Sa cu bucurie,

Căci Mirele sosi-va în curând,

Pe nori de slavă vine pe pământ,

Fără un zgomot, fără un cuâant,

Va fi văzut de orice seminţie.



Se vor boci atunci cu mic, cu mare

Şi-L vor cunoaste, cei ce L-au străpuns,

Vor şti c-au răstignit pe Domnul Uns,

Pe Însuşi Dumnezeu, pe acel Isus,

Ce-a dat în schimb iubire şi iertare.



Atotputernic, Alfa şi Omega,

Acel ce este-a fost şi Cel ce vine,

E Începutul şi Sfarsitul! Pentru mine,

Un far în noapte-un braţ ce mă susţine

Şi Lui îmi dăruiesc viaţa întreagă.



Mă-ncred în El, chiar de nu înţeleg

Şi neclintit eu stau în adorare,

Deşi nu-L văd, privesc spre cerul mare,

Îi simt prezenţa şi a Lui candoare

Şi simt că am în mine, ceru-ntreg.



10/09/10, Barcelona