Poezie Ce-aş vrea să fiu

Cinstea de-a fi profet în ţară

Sau mare preot nu mă-mbie,

Căci ce osândă grea Caiafa

Rostea cu marea profeţie!



Şi nu m-atrage nici mărimea

Guvernatorilor de state,

De frică să nu cad în vina-n

Care-ai căzut şi tu, Pilate!-



Nici împărat n-aş vrea cu slavă

Să fiu peste popor eu unsul.

De teamă că 'nălţat ca Saul

Mi-aş pierde mintea ca şi dânsul.



N-aş vrea să fiu nici chiar apostol:

E mult prea grea, prea 'naltă truda,

Şi frică mi-e de ameţeală,

Să nu mă prăbuşesc ca Iuda.



Ci mă doresc smeritul vameş

Care, precum Scriptura zice,

Zdrobit de-atâta remuşcare

Nu-ndrăznea fruntea să-şi ridice.



Al zecelea lepros de-asemeni

Aş vrea să fiu, căzut în tină,

Spre Domnul cu recunoştinţă

Că mi-a iertat atâta vină...



Dar mai ales aş vrea, o, Doamne,

Să pot urca şi eu pe treapta

Unei credinţe-atât de 'nalte

Ca a tâlharului din dreapta.



Care-şi putu vedea salvarea

Şi cu-ndrăzneală s-o apuce

În Cel batjocorit de-alături,

Ce ca şi el murea pe cruce.