Poezie Cercetare (2)

Cu nimic nu sunt mai bună

Decât cei de lângă mine.

Doamne, ţine-mă-n lumină

Duhul Sfânt la min' să vină

Să mă cercetez mai bine.



Să nu văd întâi pe alţii

Deloc să nu-i analizez

Şi să-mi las în pace fraţii

Surorile şi toţi ceilalţii;

Pe mine să mă cercetez.



Să nu mă uit la faţa lor

Şi nici cu ce sunt îmbrăcaţi;

Să nu mă fac judecător,

Nici să devin acuzator;

De Domnul fi-vom judecaţi.



Mai bună nu sunt cu nimic

Decât cei ce mă-nconjoară

Dacă mă-nalţ, ajung mai mic

Mai mult nu pot să mă ridic

Căci voi ajunge de ocară.



De-aceea, îmi curăţ inima

Şi i-o predau lui Dumnezeu

Ca El să locuiască-n ea,

Eliberare El să-mi dea;

De judecat, nu judec eu.



Domnul este Dumnezeu!

Stăpân şi Domn, Judecător!

Eu sunt pământ şi robul Său

Cel păcătos, nedrept mereu;

El este drept şi iertător.



A.N

22.07.2012 Răcăşdia