Poezie Din nou Îţi cer iertare...

Resimt mai tare lupta când mă întorc spre Tine

Vrăjmaşul crunt răcneşte: "Am să îl nimicesc!"

Căci nu fac ce voiesc, puterea nu mă ţine

Şi biruit de fire, eu răul săvârşesc.



Te caut prin mulţime, dar pari îndepărtat

Cuvintele-mi se pierd în şoapte-abia rostite

Dar Tu eşti peste toate, eşti aerul curat

Pe care îl respir, fără luare-aminte.



Când am să încetez, să mai privesc la mine

La tot ce îmi lipseşte, la tot ce îmi doresc

Când îmi voi pune toată încrederea în Tine

Prin miile de glasuri, am să Te regăsesc.



Când voi uita durerea şi mă voi bucura

Deşi lacrimi vor curge, nu mă voi răzvrăti

Căci m-ai făcut părtaş la suferinţa Ta

Şi doar crezând în Tine, deplin voi birui!



Când gânduri reci, deşarte, simt că mă copleşesc

Şi faptele-mi se-ndreaptă tot mai mult înspre rău

E dureros dar eu... atunci tăgăduiesc

Cuvântul care-mi spune , că sunt copilul Tău.



Nu pot să Te privesc în ochii Tăi senini

Să-ţi spun că am greşit, din nou..dar am venit

Să mă ridici din praf, durerea să-mi alini

Când ştiu... păcatul meu, in Tine a lovit!



Prin faptele-mi murdare pe Tine te rănesc

Căci ai plătit un preţ să pot să fiu salvat

Iar eu nepăsător, mereu Te răstignesc

Când m-adâncesc voit, în groapa de păcat.



Mă doare şoapta-amară, ce mintea-mi răscoleşte

Şi-mi spune c-am greşit, să nu mă umilesc

Să-ţi cer din nou iertare...căci cui îi trebuieşte?

Un copil răzvrătit... şi totuşi îndrăznesc:



- Primeşte-mă acum, să-Ţi cad la pieptul sfânt

Să simt din nou mireasma iertării părinteşti

Şi tot ce am greşit, trăind pe-acest pământ

Să ierţi şi niciodată, să nu-ţi mai aminteşti.



Apoi să-mi dai putere, să merg pe calea Ta

Aşa cum ai trasat-o, să nu o ocolesc

Să nu Te întristez, mereu cu viaţa mea

Şi să-Ţi arăt prin fapte... Isus, că Te iubesc!