Poezie Când strigă un nenorocit ...

’’Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.’’ Psalm 34:6



Dac-ai gustat din fericirea de-a fi iertat şi mântuit

Şi-apoi cuprins de-al lumii val pe Dumnezeu L-ai părăsit,

Să ştii că Tatăl tău ceresc te-aşteptă cu atâta dor

Să te întorci acum la El, ca şi un fiu risipitor.



Poate-ai îmbrăţişat din nou lucruri urâte şi murdare

Iar pe Isus, pe Domnul tău, tu L-ai vândut cu-o sărutare,

Dar nu uita că vina ta El a purtat-o pe Calvar

Şi-acum de orişice păcat poţi fi salvat şi liber iar.



Dacă nu poţi să te dezlegi de lucrul care te-a robit,

Cere-I lui Isus ajutor şi-ţi va răspunde negreşit.

Dar dacă nu te-mpotriveşti, ci laşi ca pofta să te-nvingă,

Domnul atunci de vasul tău nu poate nicicum să se-atingă.



Oricât de mult tu ai greşit şi-oricât de-adânc L-ai întristat,

De vrei şi lupţi să te îndrepţi, vei fi de El îmbrăţişat.

Vei îmbrăca un nou veşmânt, la masa Lui vei fi servit,

C-ai fost pierdut în văi adânci, dar El, Păstorul, te-a găsit.



Vrei, suflet drag, să fi salvat şi să păşeşti spre mântuire?

Isus ţi-întinde mâna Sa cu bunătate şi iubire.

Apucă-L strâns şi nu-L lăsa de-acum ’nainte niciodată,

Căci doar la El tu poţi afla ce-i fericirea-adevărată.





30 august 2010