Poezie Măreț ești Doamne

Doamne ce mare ești

Și ce minunății te înconjoară

Doamne ce mare ești

Și cât de mare e a Ta splendoare



Când mă uit la a Ta înfățișare

Și văd slăvita-Ți față

Privesc cu-nfrigurare

Când văd ce mic sunt eu

Și cât de mare ești tu Doamne.



Cerul cât e de glorios

Nu este-n adevăr în stare

Ca să cuprindă a Ta slavă

Și frumusețea Ta de Dumnezeu



Când privesc pământul, cerul, luna

Și tot ce ochiul poate a cuprinde

Mă minunez și te slăvesc

Pe tine Doamne Dumnezeu.



Și tot privind în jurul meu

Nimic din tot ceea ce zăresc

Nu se poate compara cu Tine

Caci tu esti maretia-Dumnezeu.



Ești măreț în tot ce spui și ești,

Ești mai măreț decît eu aș gândi

Ești mai măreț decât eu aș cuprinde

Căci măreția-Ti este a Ta nemărginire.



Nemărginire este slava Ta Isuse

De-acum și până-n veșnicie

Măreț tu ești, vei fi și vei rămâne

Căci doar tu ești acel ce exiști din veșnicie.



Și veșnicia este o măreție

Ce cu mintea omul n-o poate a descrie

O măreție plină de iubire, bucurie

Alături de Domnul care-I Măreție!



Iar eu un ciob și un nimic

Plin de nimicnicie și smerenie

Mă voi proșterne-n fața-Ti Doamne

Și slavă eu voi da Împăratului Măririi



Ce aș putea Doamne a-Ti da

Decât inima a o-nchina

Și viața mea întreagă

Ție scumpule și drag mântuitor.



Mărire, slavă, cinste Ție

Cel ce ești vrednic pentru veșnicie

Să primești iubite salvator

Și preaiubite creator.



Mărire și slavă pentru a Ta iubire

Slavă, glorie și-onoare Ți se cuvine

Doar Ție preaiubite Mire

Și pe veci mărire și vrednicie.



Căci coborât-ai din a Ta mărire

Din dragoste pentr-omenire

Și te-ai smerit pân la rușine

Ca să trăim de-amu până-n vecie

Doar pentru tine preaiubite Mire.