Poezie Aţipire

Unde sunt sfinţii o Doamne Isuse,

Care merg înainte plătind orice preţ?

Biserica suspină după Haruri apuse

Sunt lacrimi amare, dorinţe nespuse,

Doar câte un susur sfânt mai adie răzleţ.



Moda a luat cu asalt creştinătatea

Lumea, confortul pătrunde îndrăzneţ

Sa dus sfinţenia, curăţia, puritatea,

Mila, îndurarea, pacea, dreptatea,

Nonvaloarea se afirmă... "are preţ"



Incet Focul Sfânt sa stins la altare

Cuvântul vestit n-are putere în el

Avem titluri. funcţii."o înaltă dotare"

Coruri, instrumente, orchestre, famfare,

Dar ungere sfântă - aproape defel!



Sunt grupuri de interese-ntre clerici,

Mândria, tupeul, acasă şi bine se simt.

Se ponegresc de la altare, alte biserici,

Cu aroganţă vorbesc... "cei puternici"

Afisând o evlavie falsă, ei fură şi mint.



Lăcomia muscă adânc, făcând răni care dor

Poporul tânjeşte, dar aluneca-n rău

Falsa închinare a pătruns în popor

Se bârfeşte, se judecă, aşa de uşor,

Ridică-ne Doamne! Dă-ne din Harul Tău!



Uitam că suntem trecători pe pământ,

Ne-am legat de lucruri ce zboară, şi pier.

In alergare, adunam... furtună şi vânt,

Iar ochii, nu sunt aţintiţi mereu în Cuvânt

Ai milă de noi! O Doamne! Asta iţi cer!



O vino Isuse, trezeste-ţi poporul!

Care în vremea din urmă... a aţipit

Sădeşte-ne-n inimi dorinţa şi dorul

Chiar daca ar arde cumplit azi cuptorul

Să stăm pe de-a-ntregul de Tine alipiţi.



amin

Zalau aug. 2010