Poezie Întâmplă-mă...

Întâmplă-mă

“ Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale”



Grăbite ploi de vară răsfiră voalul ceţii,

Intr-un vârtej de frunze prins vântul jucăuş,

Îmi flutură pe gene podoabele peceţii

Şi-arginţi de rouă crudă în palmele căuş...



În strop de apă dulce surâde vast oceanul,

Şi spală serii umbre sub dealuri aruncate,

Când soare la vecernii trimite tot aleanul,

Rόit în raze galben cu fire de brocarte.



Închis în mine încă, e dorul mai flămând,

Avid de ploi albastre, poeme să rescriu,

Din rugurile arse, ascunse-n foi de gând,

Aprind mai viu tăciunii cu foc din vechiul striu.



Miros de ploaie caldă, în magicul apus

Îmi înverzeşte gândul plutind imaginar,

Sărutul amintirii, pe floare tandru pus,

Întoarce roata verii, în mugure de jar.



Fluturi şi soici, m-ademenesc spre turn,

În cuferele pline să pun încă o vară,

Din maci, petale evantai, surâsul taciturn

Şi-un bob de apă caldă, metanie de seară...



Pelinul ironiei şi spinul din călcâi,

Le voi lăsa deoparte, e cufărul prea plin,

Las măştilor candoarea trăirilor dintâi,

Himere întâmplate şi rostuite lin...



Din reveria ploii o rugă-ncet mă scoate,

Desculţ în iarba verii vreau volbură să fiu,

Întâmplă-mă în ploi, întâmplă-mă în toate,

Până găsi-voi trunchiul ...Copacului Cel Viu!



29.08.2010