Poezie Strigăt...

Alerg prin lume, mă grăbesc,

Caut ceva ce nu găsesc,

Şi trece ziua făr’ s-o ştiu

Iar mâine poate...e târziu.



Din când în când privesc la Cer,

Şi strâns în lutul efemer

Mă zbat în mii şi mii de stări,

De ce-s departe-acele zări?



Un colţ din mine vrea să plec,

Iar altul viaţa să-mi petrec…

Nu! vreau să fug, să fug Acol’

Căci tot lăuntrul meu e gol!



Nici ieri, nici azi nu m-am schimbat,

Nepăsător m-am depărtat;

Cuvintele-s aşa puţine

Când îmi îndrept gândul spre Tine…



Să Te mai rog ceva? Mi-e teamă.

De-aş fi curat Ți-aş spune: ia-mă!

O, doar un picur de-ai lăsa

De sânge sfânt pe haina mea!



Întoarce-mă, singur… mă duc,

Nu vreau pe alte căi s-apuc;

Purtarea Ta sădeşte-o-n mine

Să nu-Ți aduc ocări, ruşine!



Ştii că-mpreună am pornit;

Astăzi când paşii-au obosit,

Tu strânge-mi mâna, Ți-o întind,

Nu mă lăsa s-o mai desprind.







23.07.2009