Poezie Frământări...

Ades mă-ngrijorez, privind spre viitor,

Căci lumea-i încurcată şi omu-i schimbător;

Şi văd încet cum visul ce l-am purtat în piept

Se stinge… şi mă doare… o, Tată, Te aştept...



Visez o viaţă scumpă, trăită cu folos,

O viaţă petrecută în slujba Ta, Hristos.

Şi dăruită-n dar spre Viaţa altora,

S-o împletesc în lacrimi şi-n zâmbet, cu a Ta.



Visez, dar ce folos dacă nu împlinesc?

Mă lupt, îmi iau avânt şi tot nu izbutesc..

O, cât aş vrea să fiu ceea ce îţi doreşti,

Să-ţi aduc bucurie, să văd cum Tu zâmbeşti!



’Nainte nu-ndrăznesc gândirea să-mi îndrept,

Necunoscut e drumul şi lung, îngust şi drept.

’Napoi uitat e totul, trecutu-i neschimbat..

Ajută-mi să rodesc acum un rod bogat!



Omul? Azi mă susţine, iar mâine singur sunt,

Şi cel ce mă iubea, e-acum duşmanul crunt.

Să fie asta viaţa de Tine rânduită?

Aşa cum o-nţeleg, nu pare împlinită...



E-adevărat, se poate ca eu să nu văd bine.

Sunt om, sunt limitat, dar Tu… Cine-i ca Tine?

Tu vezi aşa departe, atât de-adânc sau sus!

Vindecă-mi ochii, Doamne, vreau să Te văd, Isus!



Tu vezi eşecul meu o binecuvântare,

O mare bucurie, deşi e întristare;

Ceea ce eu consider că-i rău Tu îl vezi bun,

Fiinţa Ta, Isuse, atâtea taine spun...



Viaţă de slujire ajută-mi să trăiesc,

Răbdând cu bucurie să tac, să mă smeresc.

Te rog, atinge-mi ochii, şi inima, şi gura,

Să-mi cânte pentru Tine, Isuse drag, făptura.



În Cartea Vieţii Tale săpată-i viaţa mea

Cu litere de sânge de pe cămaşa Ta...

Rămână dar acolo, pe veci de veci păstrată,

Ascunsă prin iubire în inima Ta, Tată!





18.06.2010