Poezie Pe drum..

Cu Isus păşesc încet pe drum...

Conştient sunt de răbdarea Sa,

Căci deşi mă poticnesc, şi-acum

El aşteaptă blând în urma mea.



Uneori, când mă încred în mine

Şi pornesc semeţ ’naintea Lui,

Mă trezesc pe alte căi străine

Iar alături Prietenul meu nu-i.



Alteori întorc privirea lung

Spre cărarea prea bătătorită

Şi-mi şoptesc că aş dori s-ajung

Înapoi la „casa părăsită”.



Sunt momente când înţepenit

Stau în drum şi nu vreau să pornesc,

Dar Isus, tovarăşul iubit,

Mi-aminteşte ţelul meu ceresc.



Mă îndeamnă glasu-I cu iubire

Să mai facem împreună-un pas,

Ochii Lui cu-atâta strălucire

Credincioşi tot timpul mi-au rămas.



Vin din Cer şi mă îndrept spre-acol’…

Pe pământ sunt doar ca musafir,

Uneori simt sufletul că-i gol

Şi tânjesc ’n-odihnă să respir.



Însă nu se poate compara

Drumul meu cu slava viitoare,

Fiindcă-n minunata Ţară-a mea

Mă aşteaptă-un Rai în sărbătoare!



Mă aşteaptă Tatăl bucuros,

C-am trăit asemeni lui Isus,

C-am păzit Cuvântu-I preţios

Şi I-am fost un slujitor supus.



Deci cu gându-acesta viu în minte

Şi c-un Prieten scump şi preaiubit

Iar păşesc încetişor ’nainte

Până voi ajunge la SFÂRŞIT.







6 martie 2010