Poezie Păşesc pe drum

Păşesc pe drum şi plouă-afară,

Cu stropi mari ochii-mi plâng şi ei,

O, Doamne, oare-a câta oară

Simt umerii atât de grei?



Mi-e greu când văd în jurul meu

Cum întunericul se lasă,

Cum cei salvaţi se pierd mereu

Uitând ca Tu-i aştepţi Acasă.



Cum să nu plâng când luptătorii

Sunt tot mai rari ’n-a Ta lucrare

Şi nu ne mai cuprind fiorii

Când ne vorbeşti în adunare.



Cei tari se duc şi nu ne pasă...

Unde e dragostea senină?

Unde e dorul sfânt de Casă

Şi părtăşia cea divină?



O, cât de falsă-i închinarea

Când inima-i de jos legată

Şi cât de tristă-i alergarea

Când nu Te-avem pe Tine , Tată!



Curg lacrimi calde rând pe rând...

Şi Tu suspini când vezi, Isus?

Aproape eşti ca orişicând

Şi candelele pline nu-s.



O, Dumnezeul meu cel Sfânt,

Ajută-ne cu-aceia fraţi

Ce Te slujesc pe-ntreg pământ

Să fim la Nuntă adunaţi!



Şi chiar dacă e greu acum

Şi uneori nu mai putem,

Ne dă avânt pe al Tău drum

Ca-n zori când vii să Te avem!





Amin