Poezie Străjerule, mai este mult din noapte?

Străjerule, mai este mult din noapte?

Cu lacrimi strigă astăzi vegheatorii

Au obosit în lan secerătorii,

Credinţa nu se mai arată-n fapte.



S-a împrăştiat neghina si răsare,

Cresc spinii care-neacă roada bună

Iar râvna pentru-a cerului cunună

Şi dragostea dintâi încet dispare.



Străjerule, mai este mult din noapte?

Cad inimi obosite în furtună

Şi lacrimi de durere se adună

Pe ziduri se aud acum doar şoapte..



Au aţipit pe turnuri vegheatorii

Nu strigă deşteptarea-n gura mare

Să nu trezească-acele cinci fecioare

Ce-au adormit pe când coborau zorii.



Străjerule mai este mult din noapte?

Cei mulţi zidesc castele pieritoare

Dar cine-o să le locuiasca, oare

În bucuria ce-au clădit cu brațele lor apte.



Cum trece roua la răsărit de soare

Aşa vor trece: comori , averi şi nume

Şi nici cel mai puternic om din lume

Fără Isus, nu sta-va în picioare.



Străjerule, mai este mult din noapte?

Puţini sunt înţelepţii ce veghează

Ce neîntinată calea şi-o păstrează

Care-au băut duhovnicescul lapte.



Şi au crescut dorind desăvârşirea

În dragoste şi in credinţa vie

Ei cântă, chiar de trec prin grea pustie

În zori de zi primiv-or răsplătirea.



Străjerule, mai este mult din noapte?

Mireasa s-a gătit pentru-al ei Mire

Luceafăr sfânt,cobori din nemurire!

A înfrunzit smochinul şi roadele sunt coapte.



Un stol de porumbei, pe bolta cea senină

Voios se-nalţă-n zare , în cânt, spre veşnicie

"E dimineaţă", şi-acum ,declar cu bucurie

Nu va mai fi-ntuneric , în veci va fi lumina!