Poezie Furtuna e mare...

Furtuna e mare, iar valu-a crescut

Şi tremuri în barcă de frică…

Acum înţelegi că-n zadar ai crezut

În forţa-ţi atâta de mică!



Credeai că asupra vieţii de vis

Doar tu ai controlul deplin,

Dar iată că cerul deodată s-a-nchis

Şi vânturi, şi valuri tot vin!



Te-ndrepţi către oameni un sprijin să ceri…

Tu nu vezi că sunt ca şi tine?

În ceasul mai greu ei nu sunt nicăieri.

Cin’ te va scăpa, spune, cine?



Să ştii, niciodată la om să n-alergi

Căci omul e slab şi fricos,

Mai bine-n odaia de rugă să mergi

Şi-L vei întâlni pe Hristos!



Isus, Cel ce calcă pe mări ca pe-uscat,

Doar El dă salvarea ce-aştepţi.

O, iată-L cum vine în sori îmbrăcat,

Nu vrei înspre El să te-ndrepţi?



Coboară din barcă, păşeşte voios

Şi-n Domnul credinţă să ai,

Priveşte cum pacea se-aşterne frumos…

Căci viaţa cu Isus e Rai!



Învaţă să ceri sfatul lui Dumnezeu

Atunci când nu ştii ce să faci.

Avea-vei izbândă deplină mereu,

Când Domnului tău tu Îi placi.



Pribeag obosit, într-o zi vei pleca

La Cel ce atât te-a iubit.

Alege-L să-ţi fie de azi Cârma ta

Spre Ţărmul etern fericit.



23 mai 2010