Poezie În vremi pustii...

În vremi pustii, înceţoşate

Când adevărul e stricat,

Când căile sunt confundate,

Păstrază-ţi sufletul curat!



Cuvântul Domnului Isus

Ia-l hrană, apă şi lumină,

Iar ochii tăi ridică-i sus

Şi ajutorul o să-ţi vină!



Gunoaiele acestei lumi

Pe-atâţi creştini i-au cucerit...

Tu pentru ceruri să aduni

Şi, cât vei fi de-mbogăţit!



Dă-I lui Isus averea ta,

În mâna Lui să o păstrezi,

Căci Domnul grijă va avea

De ceea ce-I încredinţezi.



Când dulcea părtăşie sfântă

Mai mult, mai tare se răceşte,

Când alţii stau şi se frământă,

De Domnul tu te alipeşte!



În miez de noapte plecat jos,

Rămâi cu Tatăl mai un ceas,

Căci timpu-acesta-i preţios

Şi nu ştii cât ţi-a mai rămas...



Când prea puţini se mai ridică

Să spună lumii de Hristos,

Tu fă-o şi nu-ţi fie frică,

Oricând slujeşte-I credincios.



De numele Lui minunat

Să nu te ruşinezi vreodată,

Şi vei fi-n ceruri lăudat

Atunci, la marea judecată!



Acum, în ultimele vremi,

Mai greu va fi ca orişicând,

Dar tu pe Domnul să Îl chemi

Şi-nvinge-vei totul cântând!



Răsune-n cugetu-ţi mereu

Cuvântul Celui Preaiubit:

”Eu vin curând, copilul Meu,

Păstrează tot ce ai primit.”



19 iulie 2010