Poezie Nu ne lăsa (1)

Nu ne lăsa să rătăcim de la-adevărul sfânt

Căci fără el am fi pierduţi, iar ţelul ne-ar fi frânt,

Ci ţine-ne umblarea drept şi fără clătinare

Ca să putem pân’ la sfârşit rămâne în picioare.



Nu ne lăsa să ascultăm de poftele stricate

Ce ne împing ca să gustăm din apele furate,

Ci fă-ne, Doamne, tot mai mult să Te dorim pe Tine

Căci ce eşti Tu e mai presus de orice şi oricine.



Nu ne lăsa să ne-mpietrim cuprinşi de nepăsare

Trăind oricum, inconştienţi de viaţa viitoare,

Ci dă-ne-nţelepciunea Ta s-alegem ce e bine

Căci faptele ne-or îndrepta spre slavă sau ruşine.



Nu ne lăsa împotriviţi să fim lucrării Tale

Ca nu cumva să ne trezim cu candelele goale,

Ci-ajută-ne neobosiţi mesajul Veştii Bune

Să-l ducem când Tu ne trimiţi, oriunde, Doamne,-n lume.



Nu ne lăsa în strâmtorări nădejdea să ne piară,

Să nu cârtim când ne e greu vreodată sub povară,

Ci-nvaţă-ne să mulţumim şi-n bine şi în rău

Căci tot ceea ce noi primim e sigur şi al Tău.



Nu ne lăsa îndrăgostiţi de Tine să nu fim,

Pe nimeni şi nimic mai mult ca Tine să iubim,

Ci fă să ardem tot mai viu de dragostea-Ţi, Isuse,

Căci singură va dăinui când toate vor fi duse.



Nu ne lăsa, rămâi cu noi, păstrează-ne în Tine

Ca în belşug şi în nevoi, în greu şi în suspine

Să fim găsiţi neîntinaţi şi vrednici de cunună,

Iar când veni-vei să ne chemi: Hai, vino, slugă bună!





Amin









10 aug 2010