Poezie Apus de mileniu

Se stinge mileniu-n tăcere

Trăgând obosit după el

Un secol de vis și mistere,

Cu păsări cu cioc de oțel.



Un veac ce-a adus Hiroșima

Și Auschwitzu-acasă la noi,

Un secol la pas cu lumina,

Un secol târât prin noroi.



Cu oameni ce zboară în spațiu,

Cu oameni ce mor pe pământ,

Mânați de același nesațiu

Și goana mereu după vânt.



Și-un secol ce naște din Cronos,

Cu semne ciudate pe el,

În Soare, în Lună și-n Cosmos,

Cu-o FIARĂ,un BALAUR și-un MIEL.



Războaie și vești de războaie,

Cutremure, ciumi, strâmtorări.

Bătrânul pământ se-ncovoaie

Și geme-n adâncuri de mări.



Morala-i o fată bătrână,

O haină-nvechită de mult,

Căci pofta cea rea e stăpână,

Religia cărnii e cult.



Ale omului drepturi sunt sacre -

Se striga de sus și de jos -

Dar eu vreau să strig ca sunt acre

Când ele sunt fără Hristos!



Se-afirmă acum sodomiții

Și timpul ce vine-i al lor,

Dar sunt înfierați „pocăiții”

Cu viața și Bibliile lor.



Religia noastră străbună

E-un fel de satanic vaccin,

Să nu crezi în vestea cea bună,

Să nu-ți schimbi eternul destin.



Curând EUROPA UNITĂ

Va fi doar un singur popor.

Și fi-va atunci învestită

Cu-acel mondial dictator.



Măslinul uscat înfrunzește,

Israel s-a-ntors înapoi,

Iar Valea Meghido vuiește,

Se fac pregătiri de război.



Vedem profeții milenare

Aduse de-al vremii șuvoi.

Și-n straja a patra pe mare

Isus vine iar către noi.



IEHOVA, SHALOM - Nu vă temeți!

Din noapte mai este puțin,

Aveți îndrăzneală și credeți!

Vegheați! Eu sunt gata să vin!



Nu fiara cu hula-i grozavă

Închide-al istoriei fald,

Ci Mielul ce-aduce din slavă

CETATEA cu porți de smarald!



Un MIRE va fi și-o MIREASĂ,

Și-un COSMOS sfințit prin CUVÂNT

În care domni-va o RASĂ:

Acei ce-au fost sfințiți pe pământ.



Amin