Poezie O, cât se zbat oamenii-n viață

O, cât se zbat oamenii-n viață

După ce cred ei că înalță!

Sorb amarul cu dulceață,

Merg pe loc pierduți în ceață,

Moartea vine și-i înhață

Și ei, n-au nici o speranță...



O, cât le place să se-ntreacă

Care cu ce pot să facă...

Unu pe-altu se tot sapă,

Și barca vieții își încarcă...

Până ce cu tot cu barcă

Se trezesc la fund, în apă...



O, ce zbatere grea și-amară

În lumea ce ne-nconjoară!

Oameni cu inima ușoară

Gunoaie-n barca vieții cară

Preferând mai bin` să moară

Decât să le arunce-afară!



O, dar cât sunt de fericiți

Cei credincioși și pocăiți,

Care n-au multe dorinți

Ci doar una, de-a fi sfinți!

Căci ei pe veci sunt mântuiți

Și de Dumnezeu iubiți!



Zaragoza/27/08/2012

de Ioan Hapca (Ionică)