Poezie Nu refuza

NU REFUZA!





*****

Vai, suflete ce gata eşti să dai

Pentru arginţi splendorile din rai.

Ce pentru o moştenire pe pământ,

Ai refuza al iertării legământ.



Nu refuza cereasca moştenire,

Sugrumă-ţi pământeasca fire,

Căci ea te duce la pieire.

Nu respinge divina iubire.



Bunătatea celui ce ne-a creat,

Prin jertfa Mielului s-a revărsat,

Din sânge sacru, harul iertării,

Peste noi în şuvoiul îndurării.



În hohote ar trebui să plângem,

La cruce inima să ne-o frângem,

El, Neprihănitul Mântuitor,

A părăsit cerul splendorilor,



S-atârne pe cruce, batjocorit.

Salvarea noastră mult a dorit.

Ne-a dat învierea şi dragostea Sa,

De sufletele noastre îi păsa.



Ascultă glasul blând cum îţi şopteşte,

Nu refuza jertfa ce mântuieşte.

Iubirea, n-o poţi măsura-n cuvinte,

In inima ta, o poţi doar simte.



O iubire veşnică, fără margini,

Ce-o poţi afla pe-al Scripturii pagini.

Îţi vorbeşte, poate, ultima dată,

Mâine uşa poate fi încuiată.



N-ai umbră de păcat în viaţa ta?

Fără teamă poţi sta înaintea Sa?

Nu simţi în cuget apăsare?

Nu geme sufletul după iertare?



Vino la Isus, ia pace-n inima ta,

Sufletul tău mântuire căuta.

La cruce a pecetluit El, Salvarea,

Prin sânge Sfânt a semnat iertarea.



Glasul Lui te cheamă să-L urmezi,

Să cercetezi Scriptura şi să crezi.

Lucrează în noi, ne schimbă gândirea,

Ne dă voinţa şi-nfăptuirea.



Ne face viaţa nouă, curată,

Paşii spre veşnicie ne-ndreaptă.

Nu refuza aceasta chemare,

Poate fi ultima strigare.



Curând s-arată zorii răpirii,

Te vor ţine legat lianele firii,

Vei regreta tot timpul pierdut,

Vei vedea tot ce nu ai crezut.



Biserica va-ntâlni pe Isus,

Pe norul de slavă ce-o duce sus,

In Cetatea pregătită sublim,

In minunatul, Noul Ierusalim.



Amin!